De câte ori în Taină Sfântă
Eu stau la Masă cu Isus,
În gând mă poartă amintirea
Până-n „Odaia cea de sus“.

Isus, din nou ne frânge pâinea
Zicând: “Eu Trupul Mi L-am frânt
Pe Golgota, ţintit în cuie,
S-aduc Iertarea pe pământ.”

Mi-ntinde-apoi cu drag paharul
Ca Semn al Sângelui vărsat,
În raza căruia văd Harul,
De-a fi şi eu prin El iertat.

Ce mare har, în umilinţă
Să pot cu El la Masă sta,
Cu lacrimi de recunoştinţă
Să-mi amintesc de jertfa Sa.

Să pot să iert cu bunătate
Acelora ce mi-au greşit
Şi să iubesc, până la moarte
Aşa cum Isus M-a iubit.